lovitură

LOVITÚRĂ, lovituri, s.f. 1. Atingere bruscă şi puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură. ♢ Lovitură de graţie = (adesea fig.) lovitură finală, care răpune definitiv pe cel lovit. ♦ Bătaie. 2. fig. Supărare, durere sufletească; necaz; neajuns. 3. (mil.) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui şi al capturării armamentului său. ♦ Atac îndrăzneţ venit prin surprindere. ♢ expr. A da lovitura = a obţine un succes (important şi) neaşteptat. ♦ Descărcare a unei arme de foc; efect produs de această descărcare. 4. (În sintagmele şi expr.) Lovitură de stat = act de violare a constituţiei stabilite prin care un grup de persoane preia cu forţa puterea într-un stat. Lovitură de trăsnet = întâmplare, vorbă neaşteptată. Lovitură de teatru = acţiune, întâmplare bruscă şi neaşteptată, care şochează, impresionează. 5. (tehn.; în sintagma) Lovitură de berbec = creştere a presiunii unui lichid dintr-o conductă, produsă prin închiderea bruscă a unei supape. 6. (Sport) Ansamblu de mişcări raţional coordonate, folosit pentru manevrarea obiectului de joc, în vederea obţinerii unui maxim de eficacitate. ♢ Lovitură de pedeapsă = sancţiune acordată de arbitru pentru o incorectitudine comisă de un jucător al unei echipe, care constă într-o lovitură executată de adversar în condiţii avantajoase. Lovitură de colţ = lovitură executată dintr-unul din unghiurile terenului de joc al echipei în apărare de către un jucător al echipei în atac; corner¹. Lovitură de picior căzută = dropgol. – Lovi + suf. -tură.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



LOVITÚRĂ s. 1. izbitură, (pop.) pălitură, (reg.) ştos, (înv.) loveală. (O lovitură puternică primită de cineva.) 2. v. plesnitură. 3. v. izbitură. 4. v. zvârlitură. 5. lovitură de colţ v. corner; lovitură de picior căzută v. dropgol. 6. rană, (înv.) vătămătură. (Are o lovitură uşoară la mână.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lovitúră s. f., g.-d. art. lovitúrii; pl. lovitúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LOVITÚR//Ă loviturăi f. 1) Atingere bruscă şi puternică; izbitură. ♢ lovitură de graţie lovitură care răpune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitură. 3) fig. Suferinţă morală; durere sufletească; necaz. loviturăile sorţii. 4) Atac îndrăzneţ efectuat prin surprindere. ♢ A da loviturăa a realiza pe neaşteptate ceva foarte important. lovitură de stat preluare a puterii într-un stat prin răsturnarea violentă a conducerii vechi. lovitură de trăsnet fapt, eveniment neaşteptat. lovitură de teatru acţiune bruscă, efectuată cu scopul de a impresiona puternic. 5): lovitură de pedeapsă sancţiune dată de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constând dintr-o lovitură executată de echipa adversă. [G.-D. loviturii] /a lovi + suf. loviturătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX