palmă

PÁLMĂ¹, palme, s.f. 1. Partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor. ♢ loc. adj. şi adv. Ca în palmă = a) cu suprafaţa netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ♢ loc. adv. (Rar) Ca din palmă = uşor, repede. ♢ expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu braţele, manual. A ţine sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăţa. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreţie, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = ajunge la discreţia cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul plac. Când va creşte păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma¹ (1). ♢ loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanţa dintre extremitatea degetului mare şi a celui mic bine întinse în lături. ♢ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma¹ (3). Un lat de palmă = lăţimea unei palme¹, când degetele sunt lipite între ele. ♢ loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobişnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aştepta să fie). ♢ expr. O palmă de loc = a) o distanţă mică; b) o suprafaţă (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – lat. palma.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PÁLMĂ², palme, s.f. (înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinţei). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ♢ Palmele academice = distincţie în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de ştiinţă şi artiştilor. – Din fr. palme.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PALMA-TÂLHÁRULUI s. v. salată-sălbatică.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



PÁLMĂ s. 1. (anat.) mână, (arg.) stachie. (Ţine în palmă o monedă de 100 de lei.) 2. (pop. şi fam.) scatoalcă, (reg.) plesnet, tapangea, (Bucov. şi Transilv.) cleapşă, (Munt.) leapşă, (prin Mold. şi Bucov.) ştearsă, (prin Mold.) ştarghie, (prin vestul Transilv.) taiveriţă, (înv. şi fam.) calcavură. (I-a tras o palmă zdravănă.) 3. (bot.) palma-Maicii-Dom-nului (Orchis maculata) = (reg.) bujor, iarba-şar-pelui, limba-cucului, mâna-Maicii-Domnului; palma-pământului (Gymnadenia conopea) = (reg.) ură, limba-cucului, mâna-Maicii-Domnului.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PÁLMĂ s. v. limbă, mistrie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pálma-pământului s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Státu-Pálmă s. pr. m.

Trimis de siveco, 12.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



PÁLM//Ă¹ palmăe f. 1) (la om şi la maimuţe) Partea interioară a mâinii, cuprinsă între încheietura cu antebraţul şi vârful degetelor. ♢ Lat de palmă unitate de măsură populară egală cu lăţimea unei palme cu degetele lipite. Podul palmăei partea interioară a mâinii cuprinsă între încheietura cu antebraţul şi degete. Dosul palmăei v. DOS. A bate din palmăe a aplauda. Cât ai bate din palmăe foarte repede. A ţine (sau a duce, a purta) pe cineva ca pe (sau ca în) palmă (sau palmăe) a manifesta o grijă deosebită faţă de cineva. A-l mânca pe cineva palmăa (sau palmăele) a avea chef de a bate pe cineva. A bate palmăa a încheia un târg; a cădea de acord. Când va creşte păr în palmă nicicând. Cât păr în palmă nimic; nimeni. Ca-n palmă a) fără asperităţi; drept; plan; b) foarte amănunţit; detaliat. 2) Lovitură dată de cineva cu această parte a mâinii. ♢ A lua pe cineva la palmăe a pălmui pe cineva. A trage (sau a da, a şterge) cuiva o palmă a lovi pe cineva cu palma (mai ales peste obraz). A mânca o palmă a primi o lovitură de palmă (mai ales peste faţă). 3) (în trecut) Unitate de măsură a lungimii egală cu distanţa dintre vârful degetului mare şi al celui mic depărtate la maximum unul de altul (aproximativ 25-28 centimetri). ♢ De o palmă de mărime foarte mică sau foarte mare (în funcţie de dimensiunile obiectului comparat cu palma). O palmă de pământ (sau de loc) o suprafaţă de pământ (sau o distanţă) foarte mică. 4) Obiect cu care se bat covoarele; bătător. [G.-D. palmei] /<lat. palma

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PÁLM//Ă² palmăe f. înv. 1) Simbol al unei victorii, constând dintr-o ramură de palmier. 2) (în arta decorativă) Ornament având forma stilizată a unei frunze de palmier; palmetă. [G.-D. palmei] /<fr. palme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PÁLMĂ s.f. (Liv.) Ramură de palmier (socotită ca semn al biruinţei). ♦ Motiv ornamental. ♦ Palmele academice = distincţie acordată de Academia Franceză oamenilor de ştiinţă şi artiştilor. [cf. fr. palme, lat. palma].

Trimis de LauraGellner, 12.01.2007. Sursa: DN



PÁLMĂ s. f. 1. ramură de palmier, simbol al victoriei. 2. motiv ornamental în formă de palmă (1). o ĕle academice = distincţie acordată de Academia Franceză oamenilor de ştiinţă şi artiştilor. 3. înotătoare de cauciuc care se fixează de picior, pentru înotul subacvatic. (< fr. palme, lat. palma)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



pálmă (pálme), s.f. – 1. Partea interioară a mîinii de la încheietura cu antebraţul pînă la vîrful degetelor. – 2. Lovitură dată cu palma. – 3. Măsură înv. de lungime, valorînd 0,2458 în Munt. şi 0,27875 în Mold. sau 1/8 dintr-un stînjen. – Mr., megl. palmă, istr. pǫme. lat. palma (Puşcariu 1249; Candrea-Dens., 1312; REW 6171), cf. alb. pëlamë, it., cat., sp., port. palama, prov. pauma, fr. paume. Este dubletul lui palmă, s.f. (ram de palmier), din fr. palme, înv. şi în forma palm. – Der. palmac, s.n. (Mold., 1/8 dintr-o palmă), probabil din ngr. παλμάϰι, it. palmo (Hesseling 37) sau din tc. parmak "deget" (Tiktin), cf. cuman. barmac "deget" (cf. Puşcariu, Dim., 118), încrucişat cu palmă; pălmaş, s.m. (muncitor care dispune doar de braţele sale, ziler); pălmui, vb. (a da palme); pălmuială, s.f. (lovitură cu palma). – Der. neol. (din fr.) palmat, adj.; palmier, s.m.; palmiped, s.m. – Din rom. provine ţig. palma (Wlislocki 107).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER