bătaie

BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minţii; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p.ext. faptă urâtă, incalificabilă. 2. (înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 3. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ♢ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul² de ţesut. ♦ (concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peştelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.) ♦ Fiecare dintre zvâcniturile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcţie. 4. Distanţă până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. Distanţă până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere. b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arşiţă. d) Lumină. 6. (reg.) Lătrat (scurt şi ritmic) al câinilor. 7. Boişte. ♦ Epocă în care se împerechează cocoşii-de-munte. III. 1. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. 2. (În expr. şi loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puţin peste greutatea exactă. [pr.: -ta-ie] – lat. batt(u)allia.

Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BĂTÁIE s. 1. încăierare, luptă, (rar) încaier, încăierătură, (reg.) încăierat, (fam.) tăvăleală, trânteală. (bătaie dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corecţie, (pop. şi fam.) bruftuială, chelfăneală, ciomăgeală, muştruluială, păruială, scatoalcă, (fam. fig.) scărmănare, scărmănătură, târnuială, târnuire, (arg.) mardeală. (A mâncat o bătaie zdravănă.) 3. v. înfrângere. 4. bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. 5. v. împreunare. 6. v. boişte. 7. v. scornire. 8. v. hăituire. 9. v. fâlfâit. 10. suflare, suflu, (înv. şi pop.) suflat, (reg.) zălişte. 11. v. palpitaţie. 12. v. timp. 13. bătaie de joc v. batjocură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



BĂTÁIE s. v. bătălie, bătătură, băteală, bombardament, bombardare, conflict, luptă, război.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



FLORI-BĂTĂI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.

Trimis de siveco, 06.11.2007. Sursa: Sinonime



PEŞTE-DE-BĂTÁIE s. v. boiştean.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătăii; pl. bătăi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



bătáie de joc s. f. + prep. + s. n.

Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



BĂTÁ//IE bătăi f. 1) Lovitură cauzată de un corp (sau de o fiinţă) care bate. 2) Zgomot caracteristic produs de un asemenea corp sau fiinţă. bătaie în uşă. 3) Lovituri repetate (cu mâna sau cu un obiect) date sau primite de cineva. ♢ bătaie de cap a) lucru mintal intens; frământare a minţii; b) muncă grea şi istovitoare; trudă. bătaie de joc batjocură. A se lua la bătaie a se bate (cu cineva); a se încăiera. A da bătaie a se pune pe treabă; a zori. A pune (ceva) la bătaie a pune (ceva) la dispoziţie cu generozitate (pentru a fi consumat). bătaieia peştilor depunere şi fecundare a icrelor. 4) pop. Luptă de proporţii între două forţe armate; bătălie; război. Pe câmpul de bătaie. 5) Sunet alternativ şi ritmic (produs de inimă); zvâcnire. 6) Zgomot anormal produs de o maşină cu funcţionare defectuoasă. 7) Distanţă până la care o armă poate arunca un proiectil. În bătaieia puştii. 8) Fond sonor sub forma unor sunete ritmice produse de un mecanism în funcţiune. 9) reg. Sunete (repetate) caracteristice speciei, scoase de câine; lătrat; hămăit. 10) Acţiune luminoasă sau termică. bătaieia lunii. bătaieia soarelui. 11) muz. Mişcare (a mâinii sau a baghetei) prin care se indică măsura. [G.-D. bătăii; Sil. bă-ta-ie] /<lat. batt[u]alia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bătáie (bătắi), s.f. – 1. Luptă, bătălie. – 2. Ceartă, încăierare. – 3. Lovitură, plesnitură. – 4. Izbire, lovire. – 5. Mişcare ritmică în general, pulsaţie, palpitaţie. – 6. Hăituială, stîrnire a vînatului. – 7. Bombardament. – 8. Distanţă pînă la care poate ajunge un proiectil, rază de acţiune. – 9. Acţiune directă. – Mr. bătal’e "piuliţă". lat. battālia, formă redusă de la battuālia (Puşcariu 194; REW 995; Candrea-Dens., 147; DAR); cf. it. battaglia, v. lom. bataia, prov., port. batalha, fr. bataille, sp. batalla, alb. bëtajë. Teoretic se poate adapta la toate întrebuinţările şi nuanţele vb. a bate; cf. şi bătălie. Der. bătăiaş, s.m. (hăitaş); bătăios, adj. (căruia îi place să se bată); bătăiuş, s.m. (bătăuş; poliţai; titirez, hădărău de moară). – Din rom. pare a proveni alb. bëtajë "teamă" (G. Meyer 34).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER