bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… … Dicționar Român
bătătură — BĂTĂTÚRĂ, bătături, s.f. 1. Teren bătătorit (în faţa casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele ţărăneşti). 2. Îngroşare a pielii palmelor sau tălpilor. ♢ expr. (fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe… … Dicționar Român
poplin — POPLÍN, poplinuri, s.n. Ţesătură lucioasă de bumbac mercerizat, cu firele de urzeală mai subţiri decât cele de băteală, folosită mai ales pentru cămăşi bărbăteşti sau pentru îmbrăcăminte uşoară femeiască; (la pl.) sortimente diferite de ţesături… … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
alesătură — ALESĂTÚRĂ, alesături, s.f. Procedeu de ornamentare a ţesăturilor populare româneşti prin separarea şi îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală şi de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin… … Dicționar Român
bată — BÁTĂ, bete, s.f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă şi lungă, ţesută din lână de diferite culori. 2. (reg.) Betelie. – lat.*bitta (= vitta legătură ). Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX 98 BÁTĂ s. 1. v. betelie. 2. bantă. (bată la o cămaşă.) 3 … Dicționar Român
brăţară — BRĂŢÁRĂ, brăţări, s.f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal preţios sau din alt material şi purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braţ; brăţea. 2. Manşetă brodată la mânecile cămăşilor ţărăneşti. 3. (tehn.) Piesă de metal… … Dicționar Român
hădărag — HĂDĂRÁG, hădăragi, s.m. (reg.) 1. Lemnul gros şi mobil al îmblăciului (îmblăci) cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coşul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre… … Dicționar Român
năsădeală — năsădeálă s.f. 1. (pop.) snopi de cereale desfăcuţi şi împrăştiaţi pe arie pentru a fi treieraţi; năsadă. 2. băteală (la ţesătură). 3. numele unei boli la animale; umflătură. Trimis de blaurb, 25.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scoarţă — SCOÁRŢĂ, scoarţe, s.f. 1. Înveliş extern (gros şi tare) al trunchiului şi al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă. ♢ expr. Obraz de scoarţă = om necioplit, lipsit de ruşine de bună cuviinţă. (reg.) Mamă (sau soră) de scoarţă =… … Dicționar Român
