bată

BÁTĂ, bete, s.f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă şi lungă, ţesută din lână de diferite culori. 2. (reg.) Betelie. – lat.*bitta (= vitta "legătură").

Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX '98



BÁTĂ s. 1. v. betelie. 2. bantă. (bată la o cămaşă.) 3. (tehn.) băteală, braţ, brăţară, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mână, spetează. (bată la războiul de ţesut.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BÁTĂ béte f. 1) Fâşie îngustă de stofă, aplicată în partea de sus a fustei sau a pantalonilor (pentru ajustare); betelie. 2) mai ales la pl. Cingătoare îngustă şi lungă, ţesută din lână de diferite culori şi împodobită cu ciucuri, mărgele şi alte podoabe. [G.-D. betei] /<lat. bitta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



-BÁTĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "adânc", "profund", "(referitor la) adâncul mărilor". [< fr. -bathe].

Trimis de LauraGellner, 18.11.2004. Sursa: DN



bátă (béte), s.f. – 1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă "ciorap, şosetă". lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Puşcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita "brîu", v. fr. vete, cat., sp., port. beta "sfoară, funie". Der. betelie, s.f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuşi, bătălie, tocălie, ţăcălie). Scriban îl relaţionează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, şi pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.

Trimis de blaurb, 09.08.2008. Sursa: DER



-BÁTĂ elem. bati-.

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN