- hădărag
- HĂDĂRÁG, hădăragi, s.m. (reg.) 1. Lemnul gros şi mobil al îmblăciului (îmblăci) cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coşul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârteşte râşniţa. [var.: hadarág s.m.] – cf. magh. h a d a r ó.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HĂDĂRÁG s. (tehn.) titirez, (reg.) bătăiuş, băteală, ciocot, mână, pârpăriţă, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (hădărag la coşul morii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimehădărág s. m., pl. hădărágiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHĂDĂRÁ//G hădăraggi m. 1) Băţ scurt, gros şi mobil al îmblăciului, cu care se bat cerealele. 2) Fiecare dintre cele două beţe ale unui voloc. /<ung. hadaróTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhădărág (hădărági), s.m. – 1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băţ în general. – var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró "îmblăciu" (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog. – Der. hodorog (var. hodorob), s.n. (năvod).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.