- teter
- téter, téteri, s.m. (reg.) tânăr haimana, netot.Trimis de blaurb, 09.03.2007. Sursa: DARtéter (-ră), adj. – Prost, nătărău, gogoman. Creaţie expresivă, cf. neder, rus. otetjum. În Munt. – Der. teterează, s.m. (prost), cu suf. -ză; tititez, s.n. (hădărag de moară; sfîrlează; om neastîmpărat, spiriduş; copil, obraznic, băgăreţ), dublet al cuvîntului anterior; tuturigă, s.f. (Bucov., volantul batozei); titiri, vb. (Mold. de S, a se aranja, a se dichisi); chichia, vb. (Mold., a piui); chichirez, s.n. (hădărag; mecanism, dispozitiv; artificiu, graţie, farmec); terteleac (var. terteleci), s.n. (Olt., titirez, hădărag), pe care Drăganu, Dacor., V, 376, îl explică prin mag. tördelék , cf. perpelici. Explicaţiile lui titirez porninid de la ceh. titerka "jucărie" (Cihac, II, 413); de la it. trotolla sau ngr. τρέτουλας (Tiktin); de la bg. tutračka (Candrea) nu sînt satisfăcătoare. Aceleiaşi rădăcini pare să aparţină titilă, s.f. (căpăţînă, tărtăcuţă; vîrf de munte sau de deal), cu var. ticlău, s.n. (culme, vîrf).Trimis de blaurb, 08.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.