- îmblăci
- ÎMBLĂCÍ vb. IV. v. îmblăti.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98îmblăcí (-iuri), s.n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – var. îmblătiu, mlăci, blăcie. sl. mlatŭ, omlatŭ "ciocan, mai" (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucişare cu sl. blŭčĭ(čĭ) "spin", bg. vlačă "a scărmăna". Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate seminţele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s.m. (persoană care îmblăteşte); îmblăteală, s.f. (bătaie).Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.