- îmblăciu
- ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s.n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băţ gros mobil şi mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [acc. şi: îmblắciu] – cf. î m b l ă t i.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMBLĂCÍU s. (agric.) (rar) bătătoare. (îmblăciu pentru cereale.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîmblăcíu s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎMBLĂCÍ//U îmblăciue n. Unealtă agricolă formată dintr-un băţ, articulat prin curele cu o coadă lungă, cu care se prelucrează cerealele sau păstăioasele pentru a separa boabele. [Sil. îm-blă-ciu] /cf. a îmblătiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.