îmblăci

îmblăci: ÎMBLĂCÍ vb. IV. v. îmblăti.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

îmblăcí (-iuri), s.n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – var. îmblătiu, mlăci, blăcie. sl. mlatŭ, omlatŭ "ciocan, mai" (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucişare cu sl. blŭčĭ(čĭ) "spin", bg. vlačă "a scărmăna". Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate seminţele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s.m. (persoană care îmblăteşte); îmblăteală, s.f. (bătaie).

Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

hădărag — HĂDĂRÁG, hădăragi, s.m. (reg.) 1. Lemnul gros şi mobil al îmblăciului (îmblăci) cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coşul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre… … Dicționar Român
îmblăciu — ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s.n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băţ gros mobil şi mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [acc … Dicționar Român
îmblăti — ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate seminţele. ♦ fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – cf. sl. m l a t ĩ t ĩ. Trimis de valeriu, 26.03.2008.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias