îmblăni

îmblăni: ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. tranz. A căptuşi cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

îmblăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmblăneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMBLĂN//Í îmblăniésc tranz. (haine, încălţăminte) A căptuşi cu blană. îmblăni paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

îmblănire — ÎMBLĂNÍRE s.f. Acţiunea de a îmblăni. – v. îmblăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 îmblăníre s. f., g. d. art. îmblănírii; pl. îmblăníri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
blană — BLÁNĂ, blăni, s.f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecţionată din blană (I 1). II. (pop.) Scândură groasă. [pl. şi: (I) blănuri] – Din bg. blana.… … Dicționar Român
blănui — BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) A îmblăni. – Blană + suf. ui. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 blănuí vb. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl … Dicționar Român
îmblănit — ÎMBLĂNÍT, Ă, îmblăniţi, te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptuşit cu blană. – v. îmblăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias