blănui

BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui.

Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98



blănuí vb. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. blănuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic