batjocură

batjocură
BATJÓCURĂ, batjocuri, s.f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ♢ expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [var.: batjócoră s.f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. "bătaie de joc" < bate + joc).
Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98

Batjocură ≠ laudă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BATJÓCURĂ s. 1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) băşcălie. (ÎI ia în batjocură.) 2. v. ruşine.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BATJÓCUR//Ă batjocurăi f. 1) Atitudine obraznică şi dispreţuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; bătaie de joc; ocară. ♢ A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură (sau de batjocurăa cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de râs. /Din batjocuri
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

batjócură (batjócuri), s.f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creştini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privinţa asocierii ambilor termeni a bate şi joc, explicaţia pare dificilă; există şi în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicaţia sugerată anterior de către Puşcariu 176, în legătură cu o combinaţie de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, şi însuşi autorul a renunţat la ea, în DAR. Menţionăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω "a insulta". Din rom. provine săs. bažokurin" "a-şi bate joc".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ridicol — RIDÍCOL, Ă, ridicoli, e, adj. 1. Care stârneşte râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd. 2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [var …   Dicționar Român

  • râs — RÂS1, râsuri, s.n. Acţiunea de a râde şi rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, însoţită de un sunet specific, nearticulat; râset. ♢ expr. De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de… …   Dicționar Român

  • batjocori — BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de ruşine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • sarcasm — SARCÁSM, sarcasme, s.n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruţătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus. Trimis de andreeadima, 16.03.2008. Sursa: DEX 98  SARCÁSM s. (livr.) acrimonie, (fig.)… …   Dicționar Român

  • batjocoritor — BATJOCORITÓR, OÁRE, batjocoritori, oare, adj. Care batjocoreşte. Batjocori + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine batjocoritoroare.) 2. sarcastic, (livr …   Dicționar Român

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

  • depreciativ — DEPRECIATÍV, Ă, depreciativi, e, adj. Care dovedeşte lipsă de consideraţie sau dispreţ, care conţine o notă de batjocură. [pr.: ci a ] – Din fr. dépréciatif. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98  DEPRECIATÍV adj. v. peiorativ.… …   Dicționar Român

  • ironie — IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al… …   Dicționar Român

  • ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… …   Dicționar Român

  • ruşina — RUŞINÁ, ruşinez, vb. I. 1. refl. A i fi cuiva ruşine, a se jena. ♦ A se simţi stingherit, a se sfii. 2. tranz. A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (înv. şi pop.) A necinsti, a dezonora. – Din ruşine. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”