ironie

ironie
IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înţepătură, pişcătură, şfichi, şfichiuitură. (O ironie cu adresă precisă.)
Trimis de siveco, 25.01.2006. Sursa: Sinonime

ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IRONÍ//E ironiei f. Vorbă conţinând o uşoară batjocură (la adresa cuiva sau a ceva). ironiea soartei joc al întâmplării, care pare a fi o urmare a unei intenţii rele. [G.-D. ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conţinând o uşoară batjocură, folosind semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. Ironia soartei = situaţie intervenită contrar tuturor aşteptărilor, ca un joc neaşteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică şi filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificaţii opuse sensului obişnuit, în scopul ridiculizării disimulate. Figură de stil prin care se enunţă ceva pentru a se înţelege contrariul. [gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeiaîntrebare].
Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DN

IRONÍE s. f. 1. persiflare. ironie a sorţii = situaţie intervenită contrar tuturor aşteptărilor, ca un joc neaşteptat al întâmplării. 2. categorie estetică şi filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificaţii opuse sensului obişnuit, în scopul ridiculizării disimulate. figură de stil prin care se enunţă ceva pentru a se înţelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia)
Trimis de raduborza, 29.01.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • Ironie — Ironie …   Deutsch Wörterbuch

  • IRONIE — Figure de rhétorique et forme de plaisanterie, l’ironie se situe d’emblée dans un champ intentionnel par l’implicite qu’elle renferme et qui détermine sa propre condition d’existence. Si elle consiste communément à faire entendre à… …   Encyclopédie Universelle

  • ironie — IRONIE. s. f. Figure de Rhetorique, par laquelle on veut faire entendre le contraire de ce qu on dit, & qui consiste presque toute dans le ton de la voix & dans la maniere de prononcer. Tout ce discours n est qu une ironie. l ironie estoit la… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Ironie — Sf std. (18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. īrōnīa, dieses aus gr. eirōneía, zu gr. eírōn einer, der sich unwissend stellt . Adjektiv: ironisch.    Ebenso nndl. ironie, ne. irony, nfrz. ironie, nschw. ironi, nnorw. ironi. ✎ DF 1 (1913), 308;… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Ironie — »feiner, verdeckter Spott«: Das Fremdwort wurde im 18. Jh. aus gleichbed. lat. ironia entlehnt, das seinerseits aus griech. eirōneía »erheuchelte Unwissenheit, Verstellung; Ironie« stammt. Dies gehört zu griech. eírōn »jemand, der sich… …   Das Herkunftswörterbuch

  • Ironie — ist unglückliche Liebe zum Leben; der Versuch des Kopfes, sich des Herzens zu erwehren. «Karlheinz Deschner» Ironie ist keine Waffe, eher ein Trost der Ohnmächtigen. «Ludwig Marcuse» …   Zitate - Herkunft und Themen

  • Ironie — (v. gr.), 1) Verstellung; 2) Lob, wodurch man tiefer herabsetzen od. anschauliche Darstellung des Ungereimten durch Scheinbares geben will; 3) Figur des feineren Spottes, welche das Gegentheil von dem sagt, was man verstanden wissen will, z.B.… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Ironīe — (griech. eirōnéia, Verstellung) ist ursprünglich nur eine bestimmte Redeweise, die darin besteht, daß sich der Sprechende den Anschein gibt, etwas anderes zu denken und zu glauben, als wirklich der Fall ist; doch muß dieser Gegensatz von Schein… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Ironie — Ironīe (grch.) Redewendung, die mit verstelltem Ernst das Gegenteil von dem sagt, was sie meint, feiner, versteckter Spott (vgl. Schasler 1879); irōnisch, spöttisch, spöttelnd; ironisieren, bespötteln …   Kleines Konversations-Lexikon

  • Ironie — Ironie, die Wahrheit hinter der Maske, eine Redefigur, worin man mit dem Gegentheile das Eigentliche bezeichnet B–l …   Damen Conversations Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/53506/ironie Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”