- ironic
- IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conţine, care exprimă o ironie; înţepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus.Trimis de gall, 04.01.2008. Sursa: DEX '98IRÓNIC adj. persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (fig.) înţepător. (Ton ironic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeirónic adj. m., pl. irónici; f. sg. irónică, pl. iróniceTrimis de siveco, 04.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficIRÓNIC1 adv. Cu ironie; batjocoritor. /<fr. ironique, lat. ironicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIRÓNI//C2 ironiccă (ironicci, ironicce) Care conţine sau exprimă o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Surâs ironic. /<fr. ironique, lat. ironicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIRÓNIC, -Ă adj. Care face ironii, care exprimă o ironie; înţepător. [cf. fr. ironique].Trimis de LauraGellner, 13.08.2006. Sursa: DNIRÓNIC, -Ă adj. care ironizează, care exprimă ironie; înţepător. (< fr. ironique, lat. ironicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.