- ridicol
- RIDÍCOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârneşte râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd. 2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [var.: ridícul, -ă adj.] – Din it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus.Trimis de romac, 10.04.2008. Sursa: DEX '98Ridicol ≠ frumosTrimis de siveco, 19.06.2008. Sursa: AntonimeRIDÍCOL adj., s. 1. adj. v. buf. 2. s. (rar) ridiculitate. (ridicolul unei situaţii.) 3. adj. comic, rizibil. (Are o înfăţişare ridicol.) 4. adj. v. caraghios. 5. adj. v. derizoriu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeridícol adj. m., pl. ridícoli; f. sg. ridícolă, pl. ridícoleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRIDÍCOL1 n. Motiv care provoacă râsul; aspect caraghios. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRIDÍCOL2 ridicolă (ridicoli, ridicole) 1) Care provoacă râsul; în stare să stârnească râsul; caraghios; rizibil. Are o înfăţişare ridicolă. 2) (despre sume, cantităţi etc.) Care este foarte scăzut; foarte mic; neînsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRIDÍCOL, -Ă adj. 1. Care stârneşte râsul, batjocura; (demn) de râs; caraghios. 2. (Despre cifre, sume etc.) Foarte mic, derizoriu. // s.n. Ceea ce stârneşte râsul, ceea ce este demn de batjocură, de râs. [var. ridicul, -ă adj. / < lat. ridiculus, cf. fr. ridicule].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRIDÍCOL, -Ă I. adj. 1. care stârneşte râsul, batjocura; caraghios. 2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu. II. s. n. ceea ce este demn de râs. (< it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.