- comic
- CÓMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. adj. Care aparţine comediei1, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. s.m. Actor care interpretează roluri de comedie1. 3. S .n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situaţiile sau personajele din viaţă sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX '98Comic ≠ tragicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCÓMIC adj., s. 1. adj. v. amuzant. 2. adj. caraghios, hazliu. (Ce comic chestie!) 3. adj. v. ridicol. 4. s. v. co-median.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecómic adj. m., (actor) s. m., pl. cómici; f. sg. cómică, pl. cómiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcómic (categorie estetică) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÓMIC1 n. 1) Categorie estetică care include în sfera sa motivele şi situaţiile care provoacă râsul. 2) Factor care provoacă râsul. /<fr. comique, lat. comicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÓMI//C2 comiccă (comicci, comicce) 1) Care ţine de comedie; propriu comediei. Stil comic. Piesă comiccă. 2) Care provoacă râsul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situaţie comiccă. Faţă comiccă. Gând comic. /<fr. comique, lat. comicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÓMI//C3 comicci m. 1) Actor de comedie. 2) Autor de comedii. /<fr. comique, lat. comicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÓMIC, -Ă adj. 1. Propriu comediei, privitor la comedie. 2. Care stârneşte râsul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. Genul comediei; ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică. // s.m. Actor care joacă roluri în comedii. [cf. fr. comique, it. comico, lat. comicus].Trimis de LauraGellner, 01.04.2006. Sursa: DNcómic (cómică), adj. – De comedie; hazliu. – var. (înv.) comicesc. lat. comicus, it. comico (sec. XVIII). – Der. comicos, adj. (hazliu, care provoacă rîsul); comicărie, s.f. (bufonadă, caraghioslîc, glumă). cf. comedie.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCÓMIC, -Ă I. adj. 1. propriu comediei, referitor la comedie. 2. care stârneşte râsul; hazliu, vesel, ridicol. II. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică. III. s. m. actor care interpretează roluri de comedie. (< fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.