ocară

OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară = compromiţător, jignitor, ruşinos. ♢ expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs şi de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreţ, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv).

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Ocară ≠ laudă

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



OCÁRĂ s. 1. blestem, imprecaţie, (livr.) maledicţie. (Poeziile conţineau multe ocară.) 2. batjocură, ruşine, (înv. şi pop.) mascara, (înv.) necinste. (S-a făcut de ocară.) 3. afront, injurie, insultă. jignire, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ocară ce i s-a adus.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



OCÁRĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dezonoare, dojană, dojenire, imputare, înjurătură, morală, mustrare, necinste, observaţie, reproş, ruşine.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ocáră s. f., g.-d. art. ocării; pl. ocări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OCÁRĂ ocări f. Mustrare umilitoare; dojană jignitoare; batjocură. Cuvinte de ocară. ♢ A ajunge de ocarăa se face de râs. v. A OCĂRÎ. /Din a ocărî

Trimis de siveco, 29.08.2008. Sursa: NODEX