- hulă
- HÚLĂ1, hule, s.f. (pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HÚLĂ2, hule, s.f. Mişcare ondulatorie a suprafeţei mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HÚLĂ3, hule, s.f. (reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezişă. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Hulă ≠ laudă, panegericTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeHÚLĂ s. v. blasfemie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeHÚLĂ s. v. afront, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigra-re, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, ruşine, şoaptă, umilinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehúlă (injurie, mişcare a mării, surpătură de munte) s. f., g.-d. art. húlei; pl. húleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÚL//Ă1 hulăe f. 1) Vorbă jignitoare; ofensă; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei fiinţe, considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hulaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHÚL//Ă2 hulăe f. Mişcare ondulatorie succesivă care agită suprafaţa mării după furtună. /<fr. houleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHÚLĂ s.f. Mişcare ondulatorie a suprafeţei mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle].Trimis de LauraGellner, 19.07.2006. Sursa: DNHÚLĂ s. f. mişcare ondulatorie a suprafeţei mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNhúlă (húle), s.f. – 1. Calomnie, ponegrire. – 2. Blasfemie, ocară. – 3. (adj.) Mizerabil. sl. chula (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 144; DAR; Conev 101), cf. bg. hul, sb., slov. hula, rus. chula. – Der. hulnic, adj. (înv., defăimător); huli, vb. (a calomnia, a ponegri; a blasfemia; a dispreţui), din sl. chuliti; hulitură, s.f. (înv., defăimare; înv., persecutare); hulenie, s.f. (înv., blasfemie); hulitor, adj. (calomniator); huligan, s.m. (om zdravăn, golan, derbedeu), primul sens prin confuzie cu găligan iar al doilea, împrumutat cu cuvîntul, din rus. chuligan; huliganism, s.n. (tulburare a ordinii şi moralei publice).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERhúlă (húle), s.f. – (Munt., Trans.) Surpare, desprindere. Mag. hulla (DAR). – Der. hului, vb. refl. (a se supra, a se nărui), din mag. hullani (DAR; Gáldi, Dict., 137).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.