dezonoáre — s. f. (sil. mf. dez ), g. d. art. dezonoárei … Romanian orthography
ruşine — RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ expr. A muri de ruşine sau a i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se… … Dicționar Român
necinste — NECÍNSTE s.f. Lipsă de cinste, de probitate; ocară, insultă; ruşine, dezonoare. – Ne + cinste. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 Necinste ≠ cinste, onoare, cinstit, onest Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime NECÍNSTE s. 1.… … Dicționar Român
ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… … Dicționar Român
afront — AFRÓNT, afronturi, s.n. Insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public. – Din fr. affront. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 AFRÓNT s. v. jignire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime afrónt s. n. (sil. front), pl.… … Dicționar Român
cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
harachiri — HARACHÍRI s.n. Sinucidere prin spintecarea (spinteca) pântecelui, practicată în Japonia, în special de samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau de condamnare la moarte. – Din fr. hara kiri. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
ponos — PONÓS, ponoase, s.n. 1. (pop.) Consecinţă neplăcută; necaz, neajuns; nemulţumire, supărare. A trage ponoasele. ♢ expr. (reg.) A şi face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a şi pricinui supărare, necaz. A i purta (cuiva) ponos = a… … Dicționar Român
ponoslu — PONÓSLU s. v. dezonoare, necinste, plângere, reclamaţie, ruşine. Trimis de siveco, 17.08.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
