- dezonora
- DEZONORÁ, dezonorez, vb. I. tranz. şi refl. A face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde onoarea, a (se) face de ruşine. – Din fr. déshonorer.Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98A dezonora ≠ a onoraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDEZONORÁ vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i dezonora memoria.) 2. v. înjosi. 3. a (se) descalifica. (S-a dezonora pe viaţă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedezonorá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezonoréz, 3 sg. şi pl. dezonoreázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEZONOR//Á dezonoraéz tranz. A face să se dezonoreze; a necinsti. /<fr. désho-norerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DEZONOR//Á mă dezonoraéz intranz. A-şi pierde onoarea; a se face de ruşine. /<fr. déshonorerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEZONORÁ vb. I. tr., refl. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă onoarea; a (se) necinsti. [cf. fr. déshonorer].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDEZONORÁ vb. tr., refl. a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă onoarea; a (se) necinsti. (< fr. déshonorer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.