- păta
- PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A(-şi) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestriţa. 2. tranz. fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PĂTÁ vb. 1. v. murdări. 2. a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a păta de cerneală.) 3. v. smălţa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂTÁ vb. v. batjocori compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.Trimis de siveco, 12.09.2006. Sursa: Sinonimepătá vb., ind. prez. 1 sg. pătéz, 3 sg. şi pl. păteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PĂT//Á pătaéz tranz. 1) A face să se păteze; a murdări; a mânji. păta cu vin. 2) fig. (onoarea, reputaţia etc.) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pângări; a spurca. /Din patăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PĂT//Á mă pătaéz intranz. A se acoperi (parţial sau total) cu pete; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /Din patăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpătá (pătéz, pătát), vb. – 1. A se murdări, a se mînji. – 2. A prihăni, a profana. lat. *pictāre "a picta", cf. it. pittare "a şterge" (Pratti 775). Pentru rezultatul ct › t, cf. Puşcariu, JB, XI, 9; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; în acest caz, pierderea lui p se explică suficient prin disimilarea cu iniţiala, cf. baptizāre › boteza. Pentru semantism, cf. sp. pinta "pată". În general s-a preferat ca punct de plecare "pată", pe care au vrut să-l explice prin sl. pęta "călcîi" (Cihac, II, 148); prin rut. petno "pată" (Byhan 325); prin sl. pętĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 41); prin alb. petë "lamă de metal" (Meyer, alb. St., IV, 86); prin lat. *pitta ‹ gr. πίττα "bitum" (Candrea, Conv. lit., XXXVIII, 874; Candrea, Éléments, 65; Puşcariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin ngr. πίττα "turtă", cf. pită (Rosetti, II, 66). Der. pată, s.f. (urmă, porţiune colorată diferit de rest, nuanţă diferită; stigmat, ruşine); pătat, s.m. (dediţel de pădure); petiţă, s.f. (pată mică; măliniţă; peteşie). Din rom. pare să provină sb. petigi, petici "peteşie".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.