stigmatiza

stigmatiza
STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva dispreţul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (înv.) A aplica (cu fierul roşu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenţilor. – Din fr. stigmatiser.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STIGMATIZÁ vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A stigmatiza sclavii, condamnaţii.) 2. v. dezaproba.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stigmatizá vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizéz, 3 sg. şi pl. stigmatizeáză
Trimis de siveco, 06.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A STIGMATIZ//Á stigmatizaéz tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roşu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. stigmatiza o trădare. /<fr. stigmatiser
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

STIGMATIZÁ vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva dispreţul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2007. Sursa: DN

STIGMATIZÁ vb. tr. 1. a aplica cu fierul roşu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva dispreţul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • stigmatizá — vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizéz, 3 sg. şi pl. stigmatizeázã …   Romanian orthography

  • stigmatizare — STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s.f. Acţiunea de a stigmatiza; înfierare. – v. stigmatiza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STIGMATIZÁRE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (stigmatizare unui sclav.) 2. v. dezaprobare.… …   Dicționar Român

  • veşteji — VEŞTEJÍ, veştejesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină veşted (1); a (se) ofili. 2. refl. şi intranz. fig. (despre oameni) A şi pierde forţa, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. tranz. fig …   Dicționar Român

  • osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… …   Dicționar Român

  • pecetlui — PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceţi; p. ext. (înv. şi pop.) a închide, a zăvorî uşi, case etc. ♦ fig. A stigmatiza, a… …   Dicționar Român

  • înfiera — ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroşit. 2. fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNFIERÁ vb. 1. (reg.) a… …   Dicționar Român

  • arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi …   Dicționar Român

  • blama — BLAMÁ, blamez, vb. I. tranz. A exprima public dezaprobarea faţă de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  A blama ≠ a lăuda Trimis de… …   Dicționar Român

  • dezaproba — DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • dezavua — DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. tranz. (livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli dariza,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”