înfiera

înfiera
ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroşit. 2. fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNFIERÁ vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A înfiera un animal domestic.) 2. v. stig-matiza. 3. v. dezaproba.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfierá vb. (sil. -fie-), ind. prez. 1 sg. înfieréz, 3 sg. şi pl. înfiereáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNFIER//Á înfieraéz tranz. 1) (animale) A însemna cu un fier roşu; a marca printr-o danga; a dăngălui. înfiera un mânz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama. /în + fier
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

înfierá pers. 3 sg. înfieréază, vb. I (reg., înv.) 1. (despre păr, mustăţi) a începe să crească, a da, a miji. 2. (despre oala pusă la foc) a da în fiert (când se ridică bulbucii la suprafaţa apei).
Trimis de blaurb, 12.06.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • înfierá — vb. (sil. fie ), ind. prez. 1 sg. înfieréz, 3 sg. şi pl. înfiereázã …   Romanian orthography

  • stigmatiza — STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva dispreţul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (înv.) A aplica (cu fierul roşu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenţilor. – Din fr …   Dicționar Român

  • înfierat — ÎNFIERÁT1 s.n. Înfierare. – v. înfiera. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNFIERÁT2, Ă, înfieraţi, te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul roşu; (despre semne) aplicat cu fierul roşu. 2. fig. Osândit în public; stigmatizat. 3 …   Dicționar Român

  • infamie — INFAMÍE, infamii, s.f. Caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloşie, josnicie, mârşăvie. ♢ expr. A ţintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera… …   Dicționar Român

  • dezaproba — DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… …   Dicționar Român

  • veşteji — VEŞTEJÍ, veştejesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină veşted (1); a (se) ofili. 2. refl. şi intranz. fig. (despre oameni) A şi pierde forţa, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. tranz. fig …   Dicționar Român

  • semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… …   Dicționar Român

  • săgni — SĂGNÍ, săgnésc, vb. IV. (reg.) 1. refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la şa, de la ham etc. 2. tranz. A însemna un animal cu fierul roşu. – Din sagnă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SĂGNÍ vb. v. înfiera, răni. Trimis de… …   Dicționar Român

  • înfierare — ÎNFIERÁRE s.f. Acţiunea de a înfiera; înfierat1. – v. înfiera. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNFIERÁRE s. 1. (reg.) săgnire. (înfierare unui animal domestic.) 2. v. stigmatizare. 3. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”