- osândi
- OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a constrânge. – Din sl. osonditi.Trimis de oprocopiuc, 13.05.2004. Sursa: DEX '98OSÂNDÍ vb. v. condamna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeOSÂNDÍ vb. v. blama, condamna, constrânge, dezaproba, forţa, înfiera, obliga, proscrie, reproba, respinge, sili, stigmatiza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeosândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osândeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OSÂND//Í osândiésc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a supune unei osânde; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a stigmatiza; a blama; a înfiera. 3) (persoane) A face să se osândească. /<sl. osonditiTrimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: NODEXA SE OSÂND//Í mă osândiésc intranz. pop. A îndeplini o muncă istovitoare. /<sl. osonditiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXosîndí (osândésc, osândít), vb. – A condamna, a pedepsi. sl. osęditi, osęždą (Miklosich, Slaw. Elem., 59; Cihac, II, 231; Byhan 231). – Der. osîndă, s.f. (pedeapsă, condamnare); osîndit, s.m. (condamnat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.