- achita
- ACHITÁ, achít, vb. I. 1. tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. tranz. şi refl. A(-şi) plăti, a(-si) îndeplini o obligaţie materială sau morală. ♢ expr. (refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârşit o obligaţie. 3. tranz. (arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.Trimis de ana_zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX '98A achita ≠ a acuza, a condamna, a învinovăţi, a osândiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeACHITÁ vb. 1. (jur.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a achita pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. şi pop.) a număra, (înv. şi reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Şi-a achita datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A achita în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a achita de o mare obligaţie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeACHITÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeachitá vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg. şi pl. achítăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE ACHITA A ACHIPUÍ achípui tranz. pop. (persoane, obiecte) A atinge uşor cu degetele (pentru a se convinge că există); a pipăi. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA ACHITÁ achít tranz. 1) (mărfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a plăti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciară). 3) fam. A lipsi de viaţă (premeditat sau întâmplător); a ucide; a omorâ. /<fr. acquitterTrimis de siveco, 29.11.2008. Sursa: NODEXA SE ACHITÁ mă achít intranz. A se elibera (de o obligaţie materială sau morală). achita de o datorie. /<fr. aquitterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXACHITÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-şi) plăti, a(-şi) lichida o datorie. ♢ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (fam.) A ucide, a omorî. [< fr. acquitter].Trimis de LauraGellner, 17.02.2006. Sursa: DNachitá (achitát, achitát), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiţie 3. (arg.) A omorî, a ucide. < fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu "prima bilă de la biliard" şi alteori "tac de biliard"; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeaşi provenienţă (Bogrea, Dacor. II, 653). cf. it. acchittare şi acchitto, ca termeni de biliard.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERachita, achit v.t. a omorî (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 14.07.2007. Sursa: NeoficialACHITÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie. o a se achita de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr. acquitter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.