- onora
- ONORÁ, onorez, vb. I. tranz. 1. A avea, a manifesta faţa de cineva sau ceva respect, consideraţie, stimă; a cinsti, a respecta. **(fam.) A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. A achita, a plati (în termen) o datorie bănească, o poliţă etc. ♦ A retribui, a remunera. – Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A onora ≠ a dezonoraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeONORÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. cinsti. 3. v. respecta. 4. v. achita. 5. v. retribui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeonorá vb., ind. prez. 1 sg. onoréz, 3 sg. şi pl. onoreázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ONOR//Á onoraéz tranz. 1) (persoane) A înconjura cu onor; a trata cu mult respect şi consideraţie (pentru anumite merite). onora un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideraţie de pe o poziţie de superioritate (recurgând la un gest sau act care subliniază atitudinea respectivă faţă de inferiori). L-a onoraat cu o strângere de mână. Ne onoraează cu (sau prin) prezenţa sa. 3) A umple de onoare; a face să se bucure de onoare. Această sinceritate vă onoraează. 4) A trata cu multă consideraţie; a preţui în mod deosebit. A-şi onora profesia. 5) (datorii băneşti) A achita la termen. 6) fig. (obligaţii, angajamente etc.) A îndeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, fr. honorer, it. onorareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXONORÁ vb. I. tr. 1. A acorda cuiva o consideraţie deosebită. 2. A achita, a plăti (o datorie, o sumă de bani etc.). ♦ A retribui, a remunera. [cf. lat. honorare, fr. honorer, it. onorare].Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DNONORÁ vb. tr. 1. a acorda cuiva o consideraţie deosebită. 2. a face pe cineva demn de cinste, de laudă. 3. a achita, a plăti (o datorie). ♢ a remunera. (< lat. honorare, fr. honorer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.