- onorabil
- ONORABIL, -Ă, onorabili, -e adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.Trimis de ana_zecheru, 24.05.2002. Sursa: DEX '98Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabilTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeONORÁBIL adj. 1. cinstit, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie onorabil.) 2. v. de-cent.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeonorábil adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilă, pl. onorábileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficONORÁBIL1 adv. Cu cinste. /<fr. honorable, lat. honorabilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXONORÁBIL2 onorabilă (onorabili, onorabile) şi substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, lat. honorabilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXONORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [cf. fr. honorable, lat. honorabilis].Trimis de LauraGellner, 18.12.2006. Sursa: DNONORÁBIL, -Ă adj. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< fr. honorable, lat. honorabilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.