bon

BON, bonuri, s.n. 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituţie financiară recunoscută de stat. ♢ Bon de tezaur = obligaţie emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt şi pentru care statul plăteşte dobândă. – Din fr. bon.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



bon s. n., pl. bónuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BON bonuri n. 1) Document care dă deţinătorului dreptul să primească suma indicată pe el sau să procure anumite lucruri. 2) Notă (de plată) cu care se achită sau se ridică marfa într-un magazin. 3) fin. Hârtie de valoare, emisă de stat sau de o instituţie bancară. ♢ bon de tezaur obligaţie emisă de stat pentru a obţine împrumuturi (cu dobândă) de la cetăţeni sau de la bănci. /<fr. bon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deţinător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituţie bancară. [< fr. bon].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



bon (bónuri), s.n. – Bilet pe baza căruia se eliberează un bun, o marfă etc. fr. bon. – Der. (din fr.) bonifica, vb.; bonificaţie, s.f.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



BON s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deţinător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. bon de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN