condamna

condamna
CONDAMNÁ, condámn, vb. I. tranz. 1. A osândi printr-o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A-şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o uşă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.
Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98

A condamna ≠ a dezvinovăţi, a graţia, a ierta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONDAMNÁ vb. 1. (jur.) a osândi, a pedepsi, (înv. şi reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a condamna la doi ani închisoare.) 2. v. dezaproba. 3. v. constrânge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

condamná vb., ind. prez. 1 sg. condámn, 3 sg. şi pl. condámnă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CONDAMNÁ condámn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a osândi. 2) (fapte, acţiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fără nici o speranţă de salvare. 4) A interzice în mod formal. Legea condamnă bigamia. 5) înv. (uşi, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, lat. condemnare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONDAMNÁ vb. I. tr. 1. A pronunţa o hotărâre de pedepsire; a osândi, a pedepsi. 2. A blama; a dezaproba. 3. A constrânge, a obliga la ceva. 4. A declara imposibilă vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav). 5. A bloca (o fereastră, o uşă etc.). [P.i. condámn. / < fr. condamner].
Trimis de LauraGellner, 11.04.2006. Sursa: DN

condamná (condámn, condamnát), vb. – 1. A pronunţa o condamnare. – 2. A învinui, a blama. – 3. A bloca. lat. condemnare (sec. XIX), cu vocalismul din fr. condamner. – Der. condamnabil, adj. (reprobabil); condamnaţi(un)e, s.f. (condamnare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CONDAMNÁ vb. tr. 1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.). (< fr. condamner)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • condamná — vb., ind. prez. 1 sg. condámn, 3 sg. şi pl. condámnã …   Romanian orthography

  • damna — condamna damna recondamna …   Dictionnaire des rimes

  • Insurrection décabriste — Révolte des décembristes, tableau peint par le peintre russe Vasili Timm (1820 1895). L insurrection décembriste ou insurrection décabriste …   Wikipédia en Français

  • condamnare — CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare… …   Dicționar Român

  • osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… …   Dicționar Român

  • Guerre de Croatie — Guerres de Croatie Dans le sens des aiguilles d une montre en partant du haut : La rue centrale de Dubrovnik, le Stradun lors du siège de la ville ; Le château d eau de Vukovar détruit arborant le drapeau croate ; Soldats de l… …   Wikipédia en Français

  • condamnat — CONDAMNÁT, Ă, condamnaţi, te, s.m. şi f. Persoană osândită printr o sentinţă judecătorească. – v. condamna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Condamnat ≠ graţiat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CONDAMNÁT adj., s …   Dicționar Român

  • damna — DAMNÁ, damnez, vb. I. tranz. (livr.; în mitologia greco romană şi în religia creştină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  damná vb., ind …   Dicționar Român

  • dezavua — DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. tranz. (livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli dariza,… …   Dicționar Român

  • judeca — JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. tranz. A şi forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. tranz. A aprecia, a preţui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”