condamnabil — CONDAMNÁBIL, Ă, condamnabili, e, adj. Care merită să fie condamnat, dezaprobat; reprobabil. – Din fr. condamnable. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Condamnabil ≠ necondamnabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
graţia — GRAŢIÁ, graţiez, vb. I. tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parţială sau totală, în executarea pedepsei, printr un act emis de şeful statului. [pr.: ţi a] – Din fr. gracier. cf. it. g r a z i a r e. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
peculiu — PECÚLIU s.n. 1. (În antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a şi răscumpăra libertatea: gratificaţie acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispăşirea… … Dicționar Român
damnabil — DAMNÁBIL, Ă, damnabili, e, adj. Demn de condamnat, demn de blestemat. – Din fr. damnable, lat. damnabilis. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 damnábil adj. m., pl. damnábili; f. sg … Dicționar Român
ocnaş — OCNÁŞ, ocnaşi, s.m. Condamnat la muncă silnică într o ocnă; p. gener. puşcăriaş. – Ocnă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 OCNÁŞ s. v. condamnat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ocnáş s. m … Dicționar Român
osândit — OSÂNDÍT, Ă, osândiţi, te, adj. (pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – v. osândi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSÂNDÍT adj., s. (jur.) 1. adj. v … Dicționar Român
Mircea Răceanu — (born Mircea Bernat October 17, 1935) is a Romanian diplomat. Contents 1 Early life 2 Diplomatic career 3 After the Revolution 4 Publications … Wikipedia
crucifica — CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I. tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRUCIFICÁ vb. v. răstigni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
damnat — DAMNÁT, Ă, damnaţi, te, adj. (livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care şi a atras oprobriul opiniei publice, al societăţii. – Din fr. damné, lat. damnatus. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
decapita — DECAPITÁ, decapitez, vb. I. tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♢ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
