Dicționar Român. 2013.
condamnat — CONDAMNÁT, Ă, condamnaţi, te, s.m. şi f. Persoană osândită printr o sentinţă judecătorească. – v. condamna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Condamnat ≠ graţiat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CONDAMNÁT adj., s … Dicționar Român
proscrie — PROSCRÍE, proscriu, vb. III. tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracţiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în… … Dicționar Român
afurisit — AFURISÍT, Ă, afurisiţi, te, s.m. şi f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (fam.) (Copil) ştrengar, poznaş. – v. afurisi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Afurisit ≠ binecuvântat, blagoslovit Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
certat — CERTÁT, Ă, certaţi, te, adj. Care a rupt relaţiile (de prietenie) cu cineva; supărat, învrăjbit. – v. certa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERTÁT adj. învrăjbit, supărat. (Familii certat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
cruţa — CRUŢÁ, cruţ, vb. I. tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de ..., a avea milă. ♢ expr. A cruţa viaţa cuiva = a lăsa pe cineva în viaţă (după ce i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înţelegere; a menaja. ♦ A păzi,… … Dicționar Român
damnat — DAMNÁT, Ă, damnaţi, te, adj. (livr.; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care şi a atras oprobriul opiniei publice, al societăţii. – Din fr. damné, lat. damnatus. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
neosândit — NEOSÂNDÍT, Ă, neosândiţi, te, adj. (pop.) Care nu este pedepsit. [pr.: ne o ] – Ne + osândit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 neosândít adj. m., pl. neosândíţi; f. sg … Dicționar Român
osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… … Dicționar Român
osânditor — OSÂNDITÓR, OÁRE, osânditori, oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 osânditór adj. m., pl. osânditóri; f. sg. şi pl … Dicționar Român
pensionar — PENSIONÁR, Ă, pensionari, e s.m. şi f. 1. Persoană care primeşte pensie. ♦ Persoană care primeşte o subvenţie, un subsidiu. 2. Persoană internată într un azil sau într un ospiciu. ♦ Persoană închisă într o închisoare; deţinut. ♦ Animal închis… … Dicționar Român
