damnaţiune — DAMNAŢIÚNE, damnaţiuni, s.f. (livr.; în mitologia greco romană şi în religia creştină) Osândire la muncile infernului. [pr.: ţi u . – var.: damnáţie s.f.] – Din fr. damnation, lat. damnatio, onis. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
anatemă — ANATÉMĂ, anateme, s.f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [acc. şi: anátemă] – Din ngr. anáthema. Trimis de ana zecheru, 08.02.2004. Sursa: DEX 98 ANATÉMĂ s. v. excomunicare. Trimis de… … Dicționar Român
condamnare — CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare… … Dicționar Român
dezaprobare — DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s.f. Acţiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – v. dezaproba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimţire, încuviinţare… … Dicționar Român
oblicire — OBLICÍRE s. v. condamnare, osândire, pedepsire. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pedepsire — PEDEPSÍRE, pedepsiri, s.f. Acţiunea de a pedepsi (1) şi rezultatul ei; condamnare, osândire, sancţionare; p. ext. pedeapsă. – v. pedepsi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PEDEPSÍRE s. (jur.) 1. sancţionare. (pedepsire unei… … Dicționar Român
proscripţie — PROSCRÍPŢIE, proscripţii, s.f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracţiuni politice. ♢ Listă de proscripţie = listă afişată care cuprindea numele persoanelor declarate în… … Dicționar Român
păgubie — păgubíe s.f. (înv.) condamnare, osândire. Trimis de blaurb, 29.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
