executa — EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. refl. A face ceea ce i s a spus. 3. tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. tranz. A sili pe debitor… … Dicționar Român
condamna — CONDAMNÁ, condámn, vb. I. tranz. 1. A osândi printr o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav… … Dicționar Român
execuţie — EXECÚŢIE, execuţii, s.f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forţată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentinţe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei… … Dicționar Român
eşafod — EŞAFÓD, eşafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în pieţele publice, pe care erau executaţi condamnaţii la moarte. Trimis de MihaelaStan, 26.08.2003. Sursa: DLRC EŞAFÓD, eşafoduri, s.n. Platformă construită în evul mediu în pieţe publice, pe… … Dicționar Român
osândire — OSÂNDÍRE, osândiri, s.f. (pop.) Acţiunea de a osândi şi rezultatul ei; condamnare. ♦ (înv.) Necaz, suferinţă. ♢ loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – v. osândi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSÂNDÍRE s. v.… … Dicționar Român
osândă — OSẤNDĂ, osânde, s.f. (pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ♢ expr. A şi face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (reg.) A şi face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a… … Dicționar Român
blam — BLAM, blamuri, s.n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLAM s. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… … Dicționar Român
pedeapsă — PEDEÁPSĂ, pedepse, s.f. 1. Măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătorească drept sancţiune pentru o infracţiune; condamnare,… … Dicționar Român
pedepsire — PEDEPSÍRE, pedepsiri, s.f. Acţiunea de a pedepsi (1) şi rezultatul ei; condamnare, osândire, sancţionare; p. ext. pedeapsă. – v. pedepsi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PEDEPSÍRE s. (jur.) 1. sancţionare. (pedepsire unei… … Dicționar Român
