condamnare

condamnare
CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severă; blam. – v. condamna.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Condamnare ≠ graţiere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONDAMNÁRE s. 1. (jur.) osândire, pedepsire, (înv.) certare, oblicire. (condamnare cuiva la închisoare.) 2. (jur.) osândă, pedeapsă, (livr.) penitenţă, (înv. şi reg.) lege, ştraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecătă, pilduire. (Şi-a ispăşit întreaga condamnare.) 3. v. dezaprobare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

condamnáre s. f., g.-d. art. condamnării; pl. condamnări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONDAMN//ÁRE condamnareări f. 1) v. A CONDAMNA. 2) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; osândă. /v. a condamna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONDAMNÁRE s.f. 1. Acţiunea de a condamna şi rezultatul ei; sentinţă de pedepsire. 2. Pedeapsă, osândă. [< condamna].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONDAMNÁRE s. f. 1. acţiune de a condamna. 2. aplicare a unei sancţiuni penale; osândă. (< condamna)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • executa — EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. refl. A face ceea ce i s a spus. 3. tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. tranz. A sili pe debitor… …   Dicționar Român

  • condamna — CONDAMNÁ, condámn, vb. I. tranz. 1. A osândi printr o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav… …   Dicționar Român

  • execuţie — EXECÚŢIE, execuţii, s.f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forţată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentinţe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei… …   Dicționar Român

  • eşafod — EŞAFÓD, eşafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în pieţele publice, pe care erau executaţi condamnaţii la moarte. Trimis de MihaelaStan, 26.08.2003. Sursa: DLRC  EŞAFÓD, eşafoduri, s.n. Platformă construită în evul mediu în pieţe publice, pe… …   Dicționar Român

  • osândire — OSÂNDÍRE, osândiri, s.f. (pop.) Acţiunea de a osândi şi rezultatul ei; condamnare. ♦ (înv.) Necaz, suferinţă. ♢ loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – v. osândi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSÂNDÍRE s. v.… …   Dicționar Român

  • osândă — OSẤNDĂ, osânde, s.f. (pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ♢ expr. A şi face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (reg.) A şi face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a… …   Dicționar Român

  • blam — BLAM, blamuri, s.n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLAM s. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… …   Dicționar Român

  • pedeapsă — PEDEÁPSĂ, pedepse, s.f. 1. Măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătorească drept sancţiune pentru o infracţiune; condamnare,… …   Dicționar Român

  • pedepsire — PEDEPSÍRE, pedepsiri, s.f. Acţiunea de a pedepsi (1) şi rezultatul ei; condamnare, osândire, sancţionare; p. ext. pedeapsă. – v. pedepsi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PEDEPSÍRE s. (jur.) 1. sancţionare. (pedepsire unei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”