blam — BLAM, blamuri, s.n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLAM s. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
dezaprobator — DEZAPROBATÓR, OÁRE, dezaprobatori, oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 Dezaprobator ≠ aprobator Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
oprobriu — OPRÓBRIU s.n. (livr.) Dispreţ, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârşesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. Trimis de cata, 05.09.2007. Sursa: DEX 98 opróbriu s. n. (sil. pro… … Dicționar Român
condamnare — CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare… … Dicționar Român
dezavuare — DEZAVUÁRE, dezavuări, s.f (livr.) Faptul de a dezavua. [pr.: vu a ] – v. dezavua. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZAVUÁRE s. v. blam, blamare, condam nare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, res… … Dicționar Român
dumnezeu — DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Fiinţă supranaturală, considerată în credinţele religioase drept creatoare a lumii şi cea care determină destinul oamenilor. ♢ loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ♢ expr. Încotro (sau unde, cum)… … Dicționar Român
pfi — interj. 1. (Pronunţat cu i prelungit) Exclamaţie (redând fluieratul omului) care exprimă: a) durere fizică; b) dezaprobare, nemulţumire; mirare. 2. (În forma pfiu; pronunţat cu u prelungit) Cuvânt care redă fluieratul sau şuieratul unui om, al… … Dicționar Român
reprobare — REPROBÁRE, reprobări, s.f. Acţiunea de a reproba; reprobaţiune. – v. reproba. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPROBÁRE s. v. dezaprobare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime reprobáre s. f. (sil. pro ), g. d. art.… … Dicționar Român
acceptare — ACCEPTÁRE, acceptări, s.f. Acţiunea de a accepta şi rezultatul ei. ♦ Consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care… … Dicționar Român
aprobare — APROBÁRE, aprobări, s.f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – v. aproba. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 Aprobare ≠ dezaprobare, respingere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime APROBÁRE s. 1.… … Dicționar Român
