- acceptare
- ACCEPTÁRE, acceptări, s.f. Acţiunea de a accepta şi rezultatul ei. ♦ Consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care semnatarul se obligă să plătească la scadenţă suma din poliţa respectivă. ♦ Manifestare a voinţei de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – v. accepta.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Acceptare ≠ dezaprobare, renunţare, respingereTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeACCEPTÁRE s. 1. v. aprobare. 2. v. admitere. 3. admitere, recunoaştere. (acceptare unui alt punct de vedere.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeacceptáre s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficACCEPTÁRE s.f. Acţiunea de a accepta şi rezultatul ei; primire, consimţire. ♦ (cont.) Consimţământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat. [< accepta].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNACCEPTÁRE s. f. 1. acţiunea de a accepta. 2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă. (< accepta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.