- accepta
- ACCEPTÁ, accépt, vb. I. tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimţi să...; a admite, a aproba, a încuviinţa. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.Trimis de ana_zecheru, 29.07.2002. Sursa: DEX '98A accepta ≠ a dezaproba, a refuza, a renunţa, a respingeTrimis de siveco, 14.07.2008. Sursa: AntonimeACCEPTÁ vb. 1. v. aproba. 2. v. admite. 3. v. consimţi. 4. v. conveni. 5. (pol.) a agrea. (A accepta un ambasador.) 6. v. recunoaşte. 7. v. îngădui. 8. v. împărtăşi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeacceptá vb., ind. prez. 1 sg. accépt, 3 sg. şi pl. accéptă, 1 pl. acceptăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. accépteTrimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA ACCEPTÁ accépt tranz. 1) (cadouri, propuneri) A primi în mod voit. 2) fin. (conturi, poliţe etc.) A primi în vederea achitării. /<fr. accepter, lat. acceptareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXACCEPTÁ vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimţi, a admite. [pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare].Trimis de LauraGellner, 16.02.2006. Sursa: DNacceptá (acceptát, át), vb. – A fi de acord, a admite. < fr. accepter. – Der. accept, s.n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s.m. (persoană care acceptă); accepţiune, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERACCEPTÁ vb. tr. a primi, a consimţi, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare)Trimis de raduborza, 18.03.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
