- oprobriu
- OPRÓBRIU s.n. (livr.) Dispreţ, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârşesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium.Trimis de cata, 05.09.2007. Sursa: DEX '98opróbriu s. n. (sil. -pro-briu [pron. -briu]), art. opróbriulTrimis de siveco, 22.03.2007. Sursa: Dicţionar ortograficOPRÓBRIU n. Dispreţ prin care societatea condamnă faptele nedemne sau persoanele care le comit. oprobriu public. A arunca oprobriul asupra cuiva. [Sil. -pro-briu] /<fr. opprobre, lat. opprobriumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOPRÓBRIU s.n. (Liv.) Atitudine de dezaprobare, de profund dispreţ al societăţii faţă de fapte nedemne sau faţă de oameni josnici, nedemni, mişei. [pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre].Trimis de LauraGellner, 30.12.2006. Sursa: DNOPRÓBRIU s. n. dispreţ, dezaprobare publică pentru necinste şi fapte nedemne. (< lat. opprobrium, fr. opprobre)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.