- sentinţă
- SENTÍNŢĂ, sentinţe, s.f. 1. Hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunţată în primă instanţă. ♦ Hotărâre a unei comisii de arbitraj. ♦ fig. Stigmatizare, oprobriu, blam. 2. Maximă, aforism, adagiu. ♦ Deviză. – Din fr. sentence, lat. sententia.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SENTÍNŢĂ s. 1. (jur.) decizie, hotărâre, verdict, (rar) judecată, (înv.) judeţ, lege, proces. (sentinţă într-un litigiu.) 2. aforism, cugetare, dicton, maximă, (livr.) adagiu, (rar) apoftegmă, parimie, (pop.) zicere, (înv.) pildă, (ir.) panseu. (O celebră sentinţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesentínţă s. f., g.-d. art. sentínţei; pl. sentínţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSENTÍNŢ//Ă sentinţăe f. 1) Decizie a unei instanţe judecătoreşti. 2) Formulă lapidară conţinând o cugetare sau un gând adânc, o normă de conduită; aforism; maximă. [G.-D. sentinţei] /<lat. sententia, fr. sentenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENTÍNŢĂ s.f. 1. Hotărâre, decizie a unei instanţe judecătoreşti. ♦ (fig.) Blam. 2. Maximă, aforism. [< lat. sententia, cf. fr. sentence, it. sentenza].Trimis de LauraGellner, 14.04.2007. Sursa: DNSENTÍNŢĂ s. f. 1. hotărâre a unui tribunal pronunţată în instanţă, a unei comisii de arbitraj. ♢ (fig.) blam. 2. maximă, aforism. (după fr. sentence, lat. sententia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.