pronunţa

pronunţa
PRONUNŢÁ, pronunţ, vb. I. 1. tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziţii, fraze; a articula. ♦ A ţine un discurs, o cuvântare etc. 2. tranz. A da o hotărâre, o sentinţă judecătorească; a declara ceva în virtutea autorităţii cu care este învestit. 3. refl. A-şi spune părerea, a-şi da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer.
Trimis de ana_zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX '98

PRONUNŢÁ vb. 1. a articula, a emite, a rosti. (A pronunţa desluşit sunetele.) 2. a rosti, (înv.) a proforisi. (pronunţa literele pe rând.) 3. a (se) spune. (În Moldova, "picior" se pronunţa "chicior".) 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. (jur.) a rosti. (A pronunţa sentinţa.) 7. a rosti, a ţine. (A pronunţa un discurs.) 8. (rar) a se rosti. (Se pronunţa într-o problemă.) 9. v. declara.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pronunţá vb., ind. prez. 1 sg. pronúnţ, 3 sg. şi pl. pronúnţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRONUNŢÁ pronúnţ tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a articula. 2) (sentinţe, hotărâri etc.) A declara potrivit prevederilor legii; a aduce la cunoştinţa publicului după dezbaterile legale. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE PRONUNŢÁ mă pronúnţ intranz. A-şi spune părerea; a se rosti. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRONUNŢÁ vb. I. 1. tr. A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♦ A ţine, a rosti (un discurs). 2. tr., refl. (jur.) A face cunoscut, a comunica o sentinţă, o hotărâre etc. 3. refl. A-şi spune părerea; a lua atitudine. [P.i. pronúnţ. / < lat. pronuntiare, cf. it. pronunziare, fr. prononcer].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN

PRONUNŢÁ vb. I. tr. a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♢ a ţine, a rosti (un discurs). II. tr., refl. (jur.) a decide în urma unor dezbateri, a comunica o sentinţă, o hotărâre etc. III. refl. a-şi spune părerea; a opina. (< lat. pronuntiare, fr. prononcer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • pronunţá — vb., ind. prez. 1 sg. pronúnţ, 3 sg. şi pl. pronúnţã …   Romanian orthography

  • rosti — ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. refl. (Rar) A se pronunţa, a şi spune părerea autorizată. ♦ tranz. A… …   Dicționar Român

  • declara — DECLARÁ, declár, vb. I. 1. tranz. A anunţa ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în faţa unei autorităţi, ♦ A da pe faţă, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. tranz …   Dicționar Român

  • pronunţat — PRONUNŢÁT, Ă, pronunţaţi, te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidenţă. – v. pronunţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRONUNŢÁT adj. 1. v. evident. 2. v. proeminent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PR …   Dicționar Român

  • dicţiune — DICŢIÚNE, dicţiuni, s.f. Modul de a pronunţa cuvintele, silabele şi sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunţa corect şi clar un text. [pr.: ţi u . – var.: dícţie s.f.] – Din fr. diction, lat. dictio, onis. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • competenţă — COMPETÉNŢĂ, competenţe, s.f. Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii. ♢ expr. A fi de… …   Dicționar Român

  • dicta — DICTÁ, dictez, vb. I. tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦… …   Dicționar Român

  • exorciza — EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. tranz. A pronunţa cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exorcizá vb., ind. prez. 1 s …   Dicționar Român

  • fonetic — FONÉTIC, Ă, fonetici, ce, s.f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se… …   Dicționar Român

  • graseia — GRASEIÁ, graseiez, vb. I. intranz. A pronunţa sunetul r în mod uvular sau velar (ca francezii). [pr.: se ia] – Din fr. grasseyer. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  graseiá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”