dicţiune

dicţiune
DICŢIÚNE, dicţiuni, s.f. Modul de a pronunţa cuvintele, silabele şi sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunţa corect şi clar un text. [pr.: -ţi-u-. – var.: dícţie s.f.] – Din fr. diction, lat. dictio, -onis.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DICŢIÚNE s. pronunţare, rostire, (grecism înv.) profora. (Actor cu o dicţiune perfectă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dicţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. dicţiúnii; pl. dicţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DICŢIÚN//E dicţiunei f. 1) Mod de a rosti sunetele vorbirii. 2) Arta de a pronunţa corect şi clar cuvintele şi sunetele în procesul vorbirii. dicţiune oratorică. [art. dicţiunea; G.-D. dicţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. diction, lat. dictio, dicţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DICŢIÚNE s.f. Fel de a pronunţa sunetele, silabele şi cuvintele. ♦ Arta de a pronunţa clar şi frumos un text (mai ales în teatru). [var. dicţie s.f. / cf. fr. diction, lat. dictio].
Trimis de LauraGellner, 14.05.2006. Sursa: DN

DICŢIÚNE s. f. 1. fel de a pronunţa sunetele, silabele şi cuvintele. ♢ arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc. 2. (mod de) exprimare sub raportul selectării şi al proprietăţii termenilor (specific/ă/ criticii literare). (< fr. diction, lat. dictio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • dicţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. dicţiúnii; pl. dicţiúni …   Romanian orthography

  • dicţie — DÍCŢIE s.f. v. dicţiune. Trimis de claudia, 19.02.2009. Sursa: DEX 98  DÍCŢIE s. v. dicţiune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DÍCŢIE s.f. v. dicţiune. Trimis de LauraGell …   Dicționar Român

  • profora — PROFORÁ s. v. dicţiune, pronunţare, rostire. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime  proforá ( ále), s.f. – Pronunţare, dicţiune. ngr. προφορά (Gáldi 238). sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunţa), din ngr. προφέρω …   Dicționar Român

  • paralexie — paralexíe s. f., g. d. art. paralexíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [gen. iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis –… …   Dicționar Român

  • pronunţare — PRONUNŢÁRE, pronunţări, s.f. Acţiunea de a (se) pronunţa şi rezultatul ei. – v. pronunţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRONUNŢÁRE s. 1. articulare, articulaţie, emitere, pronunţie, rostire, (înv.) prozodie. (pronunţare… …   Dicționar Român

  • rostire — ROSTÍRE, rostiri, s.f. Faptul de a rosti. – v. rosti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ROSTÍRE s. 1. v. pronunţare. 2. v. dicţiune. 3. v. fo netism. 4. v. formulare. 5. ( …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”