nearticulat — NEARTICULÁT, Ă, nearticulaţi, te, adj. 1. (Fon (fonetic).; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunţat neclar, îngăimat. 2. (gram.) Care nu este însoţit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoţite de articol… … Dicționar Român
aspirat — ASPIRÁT, Ă, aspiraţi, te, adj., s.f. (Sunet) pronunţat cu aspiraţie (2). – v. aspira. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 aspirát adj. m., pl. aspiráţi; f. sg … Dicționar Român
dezarticulat — DEZARTICULÁT, Ă, dezarticulaţi, te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) … Dicționar Român
disproforon — DISPROFORÓN s.n. (La autorii latini) Aliteraţie a unor consoane greu de pronunţat. [cf. lat. dysprophoronus, gr. dysprophoron < dys – greu, prophoros – care înaintează]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DISPROFORÓN s. n. (la… … Dicționar Român
epenteză — EPENTÉZĂ, epenteze, s.f. Fenomen fonetic constând din apariţia în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 epentéză s. f., g. d. art. epentézei; pl. epentéze… … Dicționar Român
impronunţabil — impronunţábil adj. m., pl. impronunţábili; f. sg. impronunţábilă, pl. impronunţábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IMPRONUNŢÁBIL, Ă adj. (Rar) Care nu poate fi pronunţat. [După fr … Dicționar Român
nazalitate — NAZALITÁTE s.f. Particularitate a unui sunet de a fi pronunţat cu timbru nazal (2). – Din fr. nasalité. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nazalitáte s. f., g. d. art. nazalităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
pfi — interj. 1. (Pronunţat cu i prelungit) Exclamaţie (redând fluieratul omului) care exprimă: a) durere fizică; b) dezaprobare, nemulţumire; mirare. 2. (În forma pfiu; pronunţat cu u prelungit) Cuvânt care redă fluieratul sau şuieratul unui om, al… … Dicționar Român
sâsâit — SÂSÂÍT1 s.n. Sâsâire. ♦ Sunetul caracteristic, asemănător cu un s prelungit, pe care îl scot unele animale sau păsări, ca şarpele, gâsca; sâsâitură; p. gener. orice sunet asemănător. – v. sâsâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
treptat — TREPTÁT, Ă, treptaţi, te, adj. Care evoluează, progresează, se realizează încetul cu încetul, în etape, succesiv; p. ext. care se manifestă din ce în ce mai pronunţat, mai evident. – Treaptă + suf. at (după it. graduato). Trimis de dante,… … Dicționar Român
