inarticulat — inarticulát adj. m., pl. inarticuláţi; f. sg. inarticulátă, pl. inarticuláte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic INARTICULÁT, Ă adj. Care nu este sau nu a fost articulat; nearticulat. [cf … Dicționar Român
lingulă — LINGÚLĂ s.f. (zool.) Brahiopod nearticulat cu cochilie mică, ovală sau alungită, care trăieşte pe fundul oceanelor. [< lat. lingula]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN LINGÚLĂ s. f. 1. brahiopod nearticulat cu cochilie mică,… … Dicționar Român
sughiţ — SUGHÍŢ, sughiţuri, s.n. Contracţie bruscă şi convulsivă a diafragmei, însoţită de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. – Din sughiţa (derivat regresiv). Trimis de rain drop, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
Арка бесшарнИрная — арка с защемлёнными концами, не имеющая промежуточных шарниров (Болгарский язык; Български) безставна дъга (Чешский язык; Čeština) vetknutý oblouk (Немецкий язык; Deutsch) eingespannter Bogén (Венгерский язык; Magyar) két végén befogott ívtartó… … Строительный словарь
aht — AHT, ahturi, s.n. (reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferinţă, chin, jale. – Din ngr. áhti dorinţă arzătoare . Trimis de ana zecheru, 13.09.2002. Sursa: DEX 98 AHT s. v. chin, durere, încercare, oftare, oftat, patimă, păs, pătimire, suferinţă … Dicționar Român
articulat — ARTICULÁT, Ă, articulaţi, te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunţat, rostit desluşit cu ajutorul organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. 3. Cu articulaţii, format din articulaţii. –… … Dicționar Român
bolborosit — BOLBOROSÍT s.n. Bolborosire. – v. bolborosi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOLBOROSÍT adj. îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedesluşit, (fig.) morfolit. (Vorbe bolborosit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
bombăni — BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet şi fără a articula răspicat sunetele. ♦ tranz. A sâcâi pe cineva, arătându i nemulţumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate … Dicționar Român
cel — CEL, CEA, cei, cele, adj. dem. (antepus), art., adj., pron. dem. I. adj. dem. (antepus) (pop.) (Arată că fiinţa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau în timp, de vorbitor). Ia în braţe cea… … Dicționar Român
geme — GÉME, gem, vb. III. intranz. 1. (Despre fiinţe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – lat. gemere.… … Dicționar Român