articulat

articulat
ARTICULÁT, -Ă, articulaţi, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunţat, rostit desluşit cu ajutorul organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. 3. Cu articulaţii, format din articulaţii. – v. articula.
Trimis de cata, 06.02.2009. Sursa: DEX '98

Articulat ≠ nearticulat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

articulát adj. m., pl. articuláţi; f. sg. articulátă, pl. articuláte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ARTICULÁT, -Ă adj. (Despre organisme sau organe) Format din articole (5) [în DN şi MDN], de dimensiuni şi forme variabile, puse cap la cap. ♦ (Despre tulpini) Formată din noduri şi internoduri. [cf. fr. articulé, lat. articulatus – legat].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

ARTICULÁT, -Ă I. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5). ♢ (despre tulpini) formată din (inter)noduri. II. s. f. pl. plante cu tulpina articulată. (< fr. articulé/s/)
Trimis de raduborza, 06.01.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • articulat — (entrée créée par le supplément) (ar ti ku la) s. m. Terme de droit. Pièce dans laquelle on articule, on énonce par articles. M.... soutint pertinent et admissible un articulat de faits, desquels il résultait que.... Gaz. des Trib. 10 févr. 1876 …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • articulat — ar|ti|cu|lat Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • articulát — adj. m., pl. articuláţi; f. sg. articulátã, pl. articuláte …   Romanian orthography

  • nearticulat — NEARTICULÁT, Ă, nearticulaţi, te, adj. 1. (Fon (fonetic).; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunţat neclar, îngăimat. 2. (gram.) Care nu este însoţit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoţite de articol… …   Dicționar Român

  • adjectival — ADJECTIVÁL, Ă, adjectivali, e, adj. Care este exprimat printr un adjectiv. Atribut adjectival. ♢ Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoţeşte un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu …   Dicționar Român

  • dezarticulat — DEZARTICULÁT, Ă, dezarticulaţi, te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) …   Dicționar Român

  • inarticulabil — INARTICULÁBIL, Ă, inarticulabili, e, adj. Care nu poate fi articulat; care nu poate fi exprimat clar, uşor. – Din fr. inarticulable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inarticulábil adj. m., pl. inarticulábili; f. sg. inarticulábilă …   Dicționar Român

  • V2 (Straßenbahn) — V2 Anzahl: 1 Hersteller: Electrometal Timișoara Baujahr(e): 1981–1982 Spurweite: 1435 mm (No …   Deutsch Wikipedia

  • braţ — BRAŢ, braţe, s.n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot şi umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ♢ loc. adv. În braţe = cu braţele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a… …   Dicționar Român

  • estacadă — ESTACÁDĂ, estacade, s.f. 1. Punte fixă construită la ţărmul unei ape mari, către larg, pentru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platformă aşezată pe picioare înalte pentru a realiza comunicaţia între două puncte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”