dezarticulat

DEZARTICULÁT, -Ă, dezarticulaţi, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) Amputat la nivelul unei articulaţii. 4. (Rar; despre cuvinte şi despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunţat neclar. – v. dezarticula.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DEZARTICULÁT adj. v. luxat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DEZARTICULÁT, -Ă adj. 1. Scos din încheietură; ieşit din încheietură. 2. (fig.) Cu mişcări necoordonate. ♦ Ţeapăn. 3. (lingv.; despre sunete, cuvinte) Prost articulat, neclar, rău pronunţat. [< dezarticula].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DEZARTICULÁT, -Ă adj. 1. (despre membre, oase) scos din articulaţie. 2. (fig.) cu mişcări necoordonate; dezechilibrat. 3. (despre sunete, cuvinte) rău articulat, neclar. (< dezarticula)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN