epenteză

epenteză
EPENTÉZĂ, epenteze, s.f. Fenomen fonetic constând din apariţia în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

epentéză s. f., g.-d. art. epentézei; pl. epentéze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EPENTÉZ//Ă epentezăe f. Introducere a unui sunet nou într-un cuvânt. /<fr. epenthese, lat. epenthesis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunţat. [cf. fr. épenthèse, gr. epenthesis].
Trimis de LauraGellner, 05.03.2005. Sursa: DN

EPENTÉZĂ s. f. apariţie a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunţat. (< fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • epentéza — (epènteza) ž lingv. umetanje glasova koji u riječi nemaju etimološkog opravdanja [konstaNtirati] ✧ {{001f}}grč …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • epenteza — epentéza (epènteza) ž DEFINICIJA lingv. umetanje glasova koji u riječi nemaju etimološkog opravdanja [konstaNtirati] ETIMOLOGIJA grč. epénthesis: umetanje ≃ ep + en + tithénai: metati …   Hrvatski jezični portal

  • epentézã — s. f., g. d. art. epentézei; pl. epentéze …   Romanian orthography

  • epenteza — ż IV, CMs. epentezazie, blm jęz. «wstawienie, wtrącenie głoski w wyraz, wtórne wytworzenie się elementu głoskowego wewnątrz wyrazu, wywołane głównie czynnikami fonetycznymi, np. l w kropla (zamiast kropia)» ‹gr.› …   Słownik języka polskiego

  • epentetic — EPENTÉTIC, Ă, epentetici, ce, adj. (Despre sunete, forme lexicale) Apărut prin epenteză. – Din fr. épenthétique. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  epentétic adj. m., pl. epentétici; f. sg. epentétică …   Dicționar Român

  • accident — ACCIDÉNT (1 4, 6) accidente, s.n. (5) accidenţi, s.m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (fil …   Dicționar Român

  • cine — CÍNE pron. 1. (Interogativ; ţine locul unui substantiv care denumeşte o persoană sau un animal ori al unui pronume, aşteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit? ♢ expr. Cine (mai) ştie? = nu ştiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu… …   Dicționar Român

  • epentetski — epèntetskī prid. DEFINICIJA koji se odnosi na epentezu [epentetski konsonanti]; umetnut ETIMOLOGIJA vidi epenteza …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”