cine

CÍNE pron. 1. (Interogativ; ţine locul unui substantiv care denumeşte o persoană sau un animal ori al unui pronume, aşteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit? ♢ expr. Cine (mai) ştie? = nu ştiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu ştii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ♢ expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găseşte persoană care... 3. (Nehotărât) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea. [gen.-dat.: cui] – lat. *quene (= quem).

Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



CÍNE pron. 1. care. (cine vine cu mine?) 2. v. oricine.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cíne pr., g.-d. cui

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÍNE¹ pron. interog. (se foloseşte pentru formularea unei întrebări) Care (anume)? cine cântă? cine vine? [G.-D. cui] /<lat. quene

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÍNE² pron. rel. (se foloseşte pentru a indica o persoană neidentificată) Cel care; cel ce. cine ştie carte are patru ochi. [G.-D. cui] /<lat. quene

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CINE¹- Element prim de compunere savantă care are semnificaţia "mişcare", "de mişcare", "în legătură cu mişcarea". [var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mişcare].

Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN



CINE²- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(de) cinema", "în legătură cu cinematograful". [var. cinema-. / < fr. cinéma < cinématographe].

Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN



CINE³- v. cin-.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



cíne pron. inter. – 1. Introduce întrebările la care se aşteaptă ca răspuns un nume de persoană. – 2. Cel care (indică identitatea subiectului a două acţiuni conexe). – 3. Nimeni (în expresii ca n-are cine, cine ştie ce, etc.). – 4. (înv.) Fiecare (mai ales în compunere cu unde, cum, cît, încotro). – Mr. ţine, istr. ţire. gen., dat (al, a) cui, acuz. pe cine. lat. quem (Puşcariu 366; Candrea-Dens., 345; REW 6953; DAR); cu epenteza lui -ne, ca în sard. kini, calabr. chine, lec. cine (m. Ruffini, Cah. S. Puşcariu, I, 202), cf. şi mine, tine, sine (Byhan, Jb., III, 7). Celelalte explicaţii par mai puţin probabile: lat. quisne (Philippide, Principii, 78; Pascu, I, 176); -ne ca în alb. unë "eu", tinë "tu" (Puşcariu 366); lat. quem pronunţat quene (DAR). gen. cui (din lat. cui) se foloseşte şi cu sens absolut: "fiul cui" (cf. Eminescu: a cui-s, mamă?). Comp. cinescu, pron. (înv., fiecare, oricine), pare sing. analogic, format pe baza lui cineşti, care ar putea fi o compunere bazată pe aceleaşi elemente ca neştine (DAR admite că cineşti este rezultatul contaminării lui cineş cu fieşte(care); Meyer-Lübke, Literaturblatt, VII, 150 şi Philippide, ZRPh., XXXI, 360, îl explicau pe cinescu direct din lat. quisquis; cineşi, pron. (înv., fiecare, oricare), ca acelaşi; cineva, pron. (o persoană indeterminată; o persoană importantă), ca şi careva (pentru folosirea sa, cf. Sandfeld, Syntaxe, 210-2); fiecine (var. fieşicine, fieştecine), pron. (oricine, fiecare), ca fiecare; măcarcine, pron. (rar, oricine); neştine (var. înv. nescine), pron. (oricine), ca niscare; oarecine (var. oareşicine, oricine), pron. (oricare, fiecare), ca oarecare; vericine, pron. (oricare), ca vericare.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER



CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINE-MO- / CINET(O)- elem. "mişcare"; "cinemato- graf". (< fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)

Trimis de raduborza, 08.05.2008. Sursa: MDN