impronunţabil

impronunţabil
impronunţábil adj. m., pl. impronunţábili; f. sg. impronunţábilă, pl. impronunţábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPRONUNŢÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu poate fi pronunţat. [După fr. imprononçable].
Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DN

IMPRONUNŢÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi pronunţat. (după fr. impronunşable)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • impronunţabilitate — IMPRONUNŢABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi impronunţabil. [< impronunţabil + itate]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • pronunţabil — PRONUNŢÁBIL, Ă, pronunţabili, e, adj. (Rar) Care poate fi pronunţat. – Pronunţa + suf. bil. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Pronunţabil ≠ impronunţabil, nepronunţabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  pronunţábil… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”