fonetic

fonetic
FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, s.f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea şi clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale şi al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influenţa cuvintelor vecine cu care se găseşte în relaţii sintactice. Fonetică funcţională = fonologie. 2. adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ţine de fonetică (1), privitor la fonetică. ♢ Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunţă. – Din fr. phonétique.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fonétic adj. m., pl. fonétici; f. sg. fonétică, pl. fonétice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FONÉTI//C foneticcă (foneticci, foneticce) 1) Care ţine de fonetică; propriu foneticii. Studiu fonetic. ♢ Ortografie foneticcă ortografie care are la bază principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunţă. 2) Care ţine de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere foneticcă. /<fr. phonétique
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: NODEX

FONÉTIC, -Ă adj. Referitor la fonetică. ♢ Ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunţă. [< fr. phonétique].
Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DN

FONÉTIC, -Ă I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică. o ortografie fonetică = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunţă. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările şi legile după care se modifică sunetele unei limbi. o fonetică funcţională = fonologie. (< fr. phonétique, gr. phonetikos)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • fonètic — fo|nè|tic Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • fonétic — adj. m., pl. fonétici; f. sg. fonéticã, pl. fonétice …   Romanian orthography

  • rotacism — ROTACÍSM, (2) rotacisme, s.n. 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în r . 2. Transformarea, în limba română, a lui n intervocalic în r , la cuvintele moştenite din limba latină. – Din. fr. rhotacisme. Trimis …   Dicționar Român

  • accident — ACCIDÉNT (1 4, 6) accidente, s.n. (5) accidenţi, s.m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (fil …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • fonetism — FONETÍSM, fonetisme, s.n. 1. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. Mod specific de a pronunţa un anumit sunet sau un cuvânt. – Din fr. phonétisme. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FONETÍSM s. (fon.) pronunţare, pronunţie …   Dicționar Român

  • pseudoetimologism — PSEUDOETIMOLOGÍSM s.n. Sistem ortografic intermediar între cel etimologic şi cel fonetic. [pr.: pse u do e ] – Pseudo + etimologism. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  pseudoetimologísm s. n. (sil. pse u do e ) Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

  • simbolism — SIMBOLÍSM s.n. Sistem de simboluri (1), reprezentare prin simboluri. ♦ spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri (1). 2. Curent programatic în literatura şi arta… …   Dicționar Român

  • strugure — STRÚGURE, struguri, s.m. Fructul viţei de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, şi cu fructul o… …   Dicționar Român

  • amuţire — AMUŢÍRE, amuţiri, s.f. 1. Faptul de a amuţi; pierderea facultăţii de a vorbi. ♦ fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunţarea din ce în ce mai puţin perceptibilă, până la dispariţia totală, a unui sunet. – v. amuţi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”