fonetísm — s. n., pl. fonetísme … Romanian orthography
alnic — álnic (álnică), adj. – (înv., Trans.) Înşelător, viclean. sb. jalnik (Drăganu, Dacor., VI, 246). Înainte, DAR indicase mag. álnok, al cărui fonetism nu este satisfăcător. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
alună — ALÚNĂ, alune, s.f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliş verde în formă de degetar. ♢ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu … Dicționar Român
arete — ARÉTE s. v. berbec. Trimis de siveco, 01.02.2008. Sursa: Sinonime aréte (aréţi), s.m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. lat. ăries, etem (Puşcariu 115; Candrea Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf … Dicționar Român
arhi — Element de compunere care serveşte la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, şi la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi . Trimis de romac, 09.09.2006. Sursa: DEX 98 ARHI Element… … Dicționar Român
baligă — BÁLIGĂ, baligi, s.f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [var.: bálegă s.f.] – cf. scr. balega, alb. balge. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 BÁLIGĂ s. v. băligar … Dicționar Român
balţ — s. v. văl, voal. Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Sinonime balţ, balţi, bálţe, s.m.; s.n. (reg.) 1. laţ, ochi, cerc (de fier) 2. văl, hobot Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DAR balţ, ( ţuri), s.n. – 1. Laţ, şiret, pa … Dicționar Român
bezmetic — BEZMÉTIC, Ă, bezmetici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [var.: bezmétec, ă adj.] – Din ucr. bezmatok [stup] fără matcă . Trimis de paula, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 BEZMÉTIC adj … Dicționar Român
borândău — borândắu ( áie), s.n. – (Trans.) Specie de pudding făcut cu sânge şi carne. Origine obscură. DAR propune mag. börömlő care se amestecă . Nu trebuie exclusă, în fonetism, o influenţă a lui a borî . Trimis de blaurb, 27.02.2009. Sursa: DER … Dicționar Român
buiestru — BUIÉSTRU, IÁSTRĂ, buieştri, iestre, s.m., s.n., adj. 1. s.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia paşii se fac cu picioarele din aceeaşi parte. 2. adj., s.m. Buiestraş. 3. adj. Nărăvaş; neastâmpărat, zburdalnic. – et. nec. Trimis … Dicționar Român
